1. Îmi tremură mâna, mai ales dacă trebuie să fac o procedură nouă sau una pe care nu am făcut-o de mult timp. Mi-e teamă că pacientul meu observă și că mă percepe a fi începător sau lipsit de profesionalism. Ce pot să fac în legătură cu asta?

Încetinește ritmul înainte de toate. Când începem să intrăm în stări de anxietate, avem tendința de a deschide un cerc vicios: agitație – grabă – neîndemânare – gânduri disfuncționale despre propria persoană sau despre context – creșterea nivelului de anxietate, și cercul se reia. Pentru a liniști această stare și implicit efectele ei vizibile cum ar fi tremuratul mâinilor sau agitația, e nevoie să rupem cercul și o putem face de la oricare dintre elementele sale. Cel mai simplu este însă să reducem starea de activare a organismului, prin face invers de cum ne cere mintea, adică să încetinim și să ne ducem atenția în senzații și percepții. Conștientizează cum se simte să ți în mână un anumit instrument, conștientizează cum îți simți corpul sau respirația. O minte agitată nu poate rămâne așa într-un corp liniștit. 

2. ”Mi-e dificil să mă concentrez, munca mea presupune atenție totală, însă în mintea mea aleargă o grămadă de idei și îmi este dificil să mă adun. Cum să îmi opresc gândurile?”

A-mi dori să opresc gândurile, este similar cu a spune că vreau să-mi opresc inima sau ficatul sau orice alt organ. Scopul minții noastre este acela de a emite gânduri. Gândurile pot fi pe orizontală, vin și pleacă, acele ”fantomițe” care ne tranzitează mintea și asupra cărora nu stăruim, ci le lăsăm să plece așa cum au venit (ex:”cred că vă ploua”, ”îmi place acel tricou”, ”oare cât e ceasul” etc). Gândurile pe verticală, pornesc de la gânduri pe orizontală asupra cărora noi alegem să începem să săpăm: ”Cred că va ploua – nu am umbrelă – o să arăt groaznic când ajung la cabinet – or să mă vadă pacienții așa – or să creadă că nu sunt igienic – nu vor mai veni la mine – vor spune și altora să nu vină….etc.” se poate fora la nesfârșit. După cum se observă gândurile pe verticală sunt cele care pornesc alarma noastră emoțională și cele de care ne dorim să scăpăm. Le putem gestiona imaginandu-ne că sunt precum niște nori. Noi, suntem cerul, permite-le gândurilor să vină și să plece fără să te lupți cu ele. Orientează-ți atenția asupra clipei de aici și acum și observă gânditorul din tine fără să te identifici cu acest personaj al tău. Ai răbdare cu tine, e un proces în care merită să perseverezi cu pași mărunți! 🙂 

3. ”Se întâmplă uneori să am de-a face cu pacienți care par să le știe pe toate…vin cu idei prestabilite despre ceea ce cred ei că ar trebui să le fac sau pur și simplu manifestă aroganță sau pun sub semnul întrebării tot ceea ce vreau să fac? Cum ar trebui să reacționez?”

Înainte de toate este important să recunoaștem emoția din celălalt. Se întâmplă frecvent ca frica și anxietatea să îmbrace masca aroganței, a scepticismului sau a neîncrederii. Pornește de la această prezumție și îți va fi mult mai simplu să empatizezi cu cineva pe care îl percepi ca fiind speriat, decât cu cineva pe care îl consideri furios sau frustrat pe tine. Oglindește-i și normalizează-i emoția, oferă-i control și nu garanții. Asta poate să sune cam așa: ”Vă înțeleg îngrijorarea și este firesc să o aveți, fiecare corp e unic și nu există o procedură sau tratament care să se adapteze perfect fiecărui om, suntem aici să o găsim împreună pe cea mai potrivită pentru dvs. Opțiunea aceasta vine cu avantajele x și dezavantajele y, cealaltă opțiune vine cu avantajele a și dezavantajele b, eu o recomand în cazul dvs pe aceasta…pentru că…., în acest caz care ar fi decizia dvs.? ” Comunicând în acest fel, contribui la reglarea emoțiilor celuilalt și îi transmiți cu fermitate și căldură ce este în controlul tău și ce nu.

4. ”Cum să lucrez cu copiii, fără să îi fac să ajungă la fobie de dentist? De multe ori părinții îi aduc fără să știe nimic despre ceea ce urmează să li se întâmple și chiar le spun că ”nu îți face nimic”. Cum ar trebui să reacționez? Nu pot să îi ajut dacă nu le fac nimic.”

Este într-adevăr important ca cei mici să aibă previzibilitate. Încercăm de multe ori să îi protejăm, însă o facem într-un mod în care le răpim din dezvoltarea reglării emoționale. Nu recomand să fie urmată o anume procedură medicală dacă acel copil dă semne evidente de distres emoțional. Recomandarea mea ar fi ca părintele să primească pe email, o broșură, imediat ce a făcut programarea pentru cel mic. În broșură să fie specificată importanța de a știi că are o programare la dentist și poate o scurtă descriere a ce urmează să găsească acolo sau ce urmează să i se întâmple. Chiar și în cazul nostru, al adulților, ne este mult mai ușor să ne reglăm emoțiile când avem previzibilitate, decât în cazul în care nu știm nici un detaliu despre ceea ce urmează să ni se întâmple. Dacă totuși copilul este deja în fața ta fără să știe nimic, ia-ți timp și lasă-l să se familiarizeze cu tine și cu spațiul. Cere-i acordul pentru a face o anumită procedură, după ce i-ai explicat-o pe scurt în prealabil. Setează împreună cu el niște semnale de stop: să ridice mâna dacă îl doare, să scoată un anumit sunet dacă are nevoie de o pauză, etc. Un copil a cărui nevoie de conectare este bifată, este un copil cu care se poate coopera mai ușor. 

Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care le-am primit și care au de-a face cu practica stomatologică. Fiecare dintre ele au de-a face cu tema inteligenței emoționale. Inteligența emoțională este un concept umbrelă care înglobează conștientizarea și gestionarea emoțiilor personale și conștientizarea și asistarea în gestionarea emoțiilor celorlalți. Astfel, cu cât nivelul nostru de inteligență emoțională este mai ridicat, cu atât suntem mai flexibili, adaptabili, avem puterea de a îmbrățișa viața cu toate nuanțele experiențelor ei și de a ne raporta într-un mod sănătos și funcțional la stările emoționale ale noastre și a celor din jur. 

În viața de zi cu zi, viteza și complexitatea vieții noastre determină o continuă activare a reacțiilor hormonale la stres, declanșând reacția „luptă, fugi sau îngheț”. Deși în cele mai multe dintre situațiile zilnice nu mai avem nevoie de astfel de mecanisme, ele ne-au rămas înrădăcinate din vremuri de demult când aveam nevoie de ele la fiecare pas. Vestea proastă este că, de cele mai multe ori, aceste reacții automate ne frânează urcarea pe scala potențialului nostru.

Te invit să parcurgi programul dedicat Inteligenței Emoționale, alcătuit din 10 video-uri cu idei, tehnici și resurse practice și ușor aplicabile în viața de zi cu zi, menite a te ghida să îți înțelegi și dezvolți propria inteligență emoțională.
Întreaga lună iulie îl găsești la 50% reducere! 

Detalii aici: